Oamenii au evoluat datorita exersarii imaginatiei si creativitatii lor individuale si de grup.
Operele lor (sociale,culturale,tehnice,etc) au o viata limitata.
Una din principalele cauze a disparitiei unei creatii umane este aparitia la un moment dat a unei contradictii ireparabile intre ceea ce se pretinde a fi aceea si ceea ce ajunge sa fie.
Atunci cand apare o prapastie intre ceea ce se pretinde a fi si ceea ce este in realitate sfarsitul este iminent.
Ideal ar fi ca atunci cand se construieste si se intretine ceva sa se respecte intocmai ceea ce este prevazut in scris.
Ideal ar fi ca atunci cand se descrie (in scris sau verbal) ceva real sa se descrie exact (sa nu se minta,sa nu se ascunda adevarul,sa nu se depaseasca competentele de evaluare).
Comunismul a murit pentru ca exista o prapastie intre ceea ce pretindea ca este si ceea ce era.
O realizare tehnica care nu respecta proiectul are viata scurta si devine periculoasa.
O teorie bazata pe date false produce victime.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"Contradicţia ireparabilă"...
RăspundețiȘtergereDe exemplu, calul a fost mijlocul de transport pe perioada a mai multor milenii. Timp de mai multe decenii, căruţa şi trăsura au convieţuit cu automobilul, brusc însă au apărut interdicţii de folosire a calului pentru transport pe drumurile publice. Care ar fi în acest caz contradicţia ireparabilă?
Am scris ca "Una din principalele cauze a disparitiei unei creatii umane este aparitia la un moment dat a unei contradictii ireparabile intre ceea ce se pretinde a fi aceea si ceea ce ajunge sa fie."
RăspundețiȘtergereUna,dar nu singura.Si am dat cateva exemple de cazuri in care prapastia intre ceea ce se pretinde ca este (sau trebuie sa fie) si ceea ce este in realitate a dus (sau duce ) la sfarsitul a ceea se se pretinde ca este (sau ar trebui sa fie).
Adica am vrut sa spun ca trebuie avut mare grija ca sa nu se permita derapaje mari intre ceea ce se afirma si ceea ce se face.
Nu încercam să vă contrazic, încercam să vă completez.
RăspundețiȘtergereDe exemplu spuneţi "Comunismul a murit pentru ca exista o prapastie intre ceea ce pretindea ca este si ceea ce era."
Astăzi trăim într-o democraţia şi în continuare este o prăpastie între ceea ce pretinde democraţia că este, adică o societatea condusă de voinţa politică a poporului şi ceea ce este, politica organizată sub formă de clasă care exercită o funcţie oligarhică.
Si comunismul pretindea ca este o democratie.
RăspundețiȘtergereEu cred ca gradul de democratie in comunism scadea in ultimii ani.
Si,mai ales,se largea prapastia intre ce se spunea si realitate.Statistica era tot mai mincinoasa.
Se raportau productii tot mai mari si diferenta intre ce se raporta si cifrele reale crestea.
Eu stiu ca si in democratiile din Vest democratia este relativa si ca si acolo cifrele oficiale sunt periate si umflate.Dar intr-o masura decenta in general.
Daca minciuna oficiala o ia razna nu se mai poate controla situatia.
Comunism nu a existat, şi nu există, nicăieri în lume. Nu s-a ajuns acolo, nici măcar pe aproape. Au existat partide politice comuniste, societăţile însă erau socialiste.
RăspundețiȘtergereNu putem deci să comentăm comunismul.
Putem spune însă că socialismul pretindea a fi o democraţie, şi, ca sistem instituţional, chiar era un sistem democratic. Dacă vă aduceţi aminte, exista o instituţie de tip Parlamentar, Marea Adunare Naţională (MAN), care era aleasă prin vot direct şi liber exprimat de către cetăţenii României. Marea Adunare Naţională îşi exercita controlul şi alegerea asupra Guvernului şi Preşedintelui, asupra Consiliului de Stat, Tribunalului Suprem, Procurorului General... Iată, activitatea MAN era mai democratică decât este astăzi Parlamentul.
Dacă aveţi timp, răsfoiţi un pic Constituţia României Socialiste:
http://www.rogoveanu.ro/constitutia/const1965.htm
Sunt convins că veţi vedea că este stipulat un control foarte puternic exercitat de MAN asupra tuturor activităţilor statului, de aici şi o democraţie consolidată.
Problema de atunci este însă aceiaşi cu cea de acum... şi anume faptul că una scrie în sistemul instituţional şi altfel se pune în practică totul. Atunci, ca şi acum, activitatea reprezentanţilor poporului era subjugată intereselor "de partid". Nu puteţi spune că astăzi partidele nu dictează activitatea Parlamentului României, este prea evident pentru ca cineva să nege aşa ceva. Singura diferenţă este că atunci aveam un singur partid care-şi revărsa interesul, acum sunt mai multe. Însă, şi atunci şi acum, POLITICA abuzează şi CONFISCĂ rolul democratic al Parlamentului.
Revenind la statistici şi alte astfel de aberaţii funcţionale pentru diferite instituţii ale statului, acestea sunt consecinţe directe ale subjugării democraţiei unui interes politic.
RăspundețiȘtergereManipularea este făcută însă şi pe baza faptul că cetăţenii sunt uşor de manipulat atunci când nu-şi manifestă interesul...
De exemplu, dacă se spune că PIB-ul a crescut cu x% faţă de trimestrul trecut dar a scăzut faţă de perioada echivalentă a anului trecut, orice om care ştie că perioada de raportare în an influenţează puternic PIB-ul (adică dacă se cunoaşte faptul că cele patru trimestre nu generează venituri egale la o funcţionare egală a economiei), ar simţi imediat că mai mult ca trimestrul trecut nu spune neapărat că societatea merge mai bine. Mai slab ca în perioada echivalentă a anului trecut înseamnă însă, cu siguranţă, mai prost.
Guvernul va veni şi va spune CREŞTERE ECONOMICĂ, deşi ştie că această creştere este numai aparentă generată de ajustările sezoniere.
"Iată, activitatea MAN era mai democratică decât este astăzi Parlamentul."
RăspundețiȘtergereDaca prin "democratic" intelegem "conform vointei poporului" atunci eu nu cred ca simulacrul de democratie din perioada ceausista poate fi acceptat ca si democratie.
Cvasiunanimitatea cu care erau alesi candidatii era o mare minciuna.Prezenta de 99% la vot era o minciuna.Nu era posibil sa il critici public pe Ceausescu.Parvulescu a incercat asta si in trei minute a fost scos din sala.MAN nu era o organizatie democratica.
Era subordonata partidului.Chiar daca teoretic controla statul era scris clar:forta politica conducatoare este PCR. Nu MAN. Una peste alta eu cred ca democratia de acum este mai "democratica" decat cea de atunci.Daca nu pentru altceva macar pentru ca acum exista speranta de schimbare.Daca democratia de atunci era cat de cat in consonanta cu vointa poporului de ce a avut loc revolutia?
Despre statistici si eu am parerea ca sunt in mare masura inexacte (voit false) si sunt folosite pentru a manipula.
Stimate domn,
RăspundețiȘtergereSă facem o diferenţiere pentru a nu ne contrazice nefiresc.
Una este sistemul instituţional, adică ce stă scris în Constituţie şi celelalte normative, alta este realitatea. Între sistemul instituţional şi realitate nu a fost, nu este şi nici nu va fi niciodată o identitate. Important este însă cât de mult se îndepărtează funcţionarea reală a unei societăţi de cea proiectată filosofic prin sistemul instituţional.
Democraţia înseamnă că poporul are o voinţă politică diversă (pluralistă) şi deleagă reprezentanţi pentru a negocia diferitele elemente de voinţă politică într-un instituţie democratic de tip parlamentar.
Democraţia nu înseamnă mai multe partide cu păreri politice diferite, aceasta este de fapt un tip sau altul de oligarhie. Democraţia este atunci când poporul (cetăţenii) îşi definesc propria societate şi nimeni altcineva nu o face în locul poporului.
Iată de ce adăugam mai sus:
Revenind la statistici şi alte astfel de aberaţii funcţionale pentru diferite instituţii ale statului, acestea sunt consecinţe directe ale subjugării democraţiei unui interes politic.
Cetăţenii români nu erau nici înainte de 1989 conştienţi de rolul lor în democraţie, nu sunt nici acum conştienţi de rolul lor într-o democraţie. Eu încerc astăzi să construiesc o conştiinţă civică cetăţeanului, dar nu am nici un fel de sprijin de la nimeni. Şansele de reuşită sunt deci inexistente.
Acest adevăr al dezinteresului cetăţeanului pentru funcţionarea societăţii, această ignoranţă a rolului său în exprimarea voinţei sale politice, permite politicii să preia rolul cetăţenilor transformând democraţia în oligarhie. Nu este o realitate românească, este o realitate mondială, democraţia nu este funcţională nicăieri, exact din acest motiv, poporul vrea de la guvern, vrea de la parlament, dar nu doreşte să facă un efort el însuşi pentru a-şi defini o voinţă politică şi a-şi asuma suveranitatea. În Constituţii scrie că poporul este suveran, dar el nu este capabil să fie suveran.
Există, în mod clar, prevederi instituţionale care descriu o societate democratică, dar din cauza faptul că cetăţenii nu-şi exprimă în mod concret voinţa politică astfel încât societatea să-şi gestioneze forma şi schimbarea ca urmare a voinţei politice generale, există o categorie de oameni care, în loc să exercite suveranitatea poporului, exercită o suveranitate contorsionată în propriul interes. Art.2 alin.2 din Constituţie este, în mod evident, încălcat.
Mai mult, este şi foarte greu să pătrunzi în zona de conducere a ţării şi a instituţiilor ţări, de pe o poziţie apolitică. Foarte puţini independenţi participă la alegeri, şi mai puţini sunt aleşi, foarte puţini independenţi ajung să fie numiţi în posturi de conducere.
Eu încerc astăzi să construiesc o conştiinţă civică cetăţeanului, dar nu am nici un fel de sprijin de la nimeni.Sansele de reuşită sunt deci inexistente."
RăspundețiȘtergereEu cred ca exista in stare latenta,ascunsa undeva, constiinta civica a cetateanului. Aceasta constiinta civica cetateneasca trebuie dezgropata si utilizata.Nu cred ca sunteti sigur ca sansele de reusita sunt inexistente.
Daca ati fi convins ca nu exista sanse (oricat de mici) de reusita ati abandona incercarile de construire a constiintei civice cetatenesti.
Eu cred ca problema consta in metoda de scoatere la lumina si de utilizare a constiintei civice cetatenesti.
Persoanele si organizatiile care isi fac un scop din nasterea,construirea si functionarea constiintei civice folosesc in atingerea scopului lor o singura metoda.
Aceasta singura metoda este analizarea la infinit a evenimentelor din spatiul public.Si,desigur, ne spunem parerea (pozitiva sau negativa) despre persoane,institutii, organizatii, evenimente.Si infieram acele persoane, institutii, fapte sau evenimente care le consideram incorecte,ilegale,imorale.
Este o metoda pasiva intrucat persoanele incorecte si imorale nu isi schimba imoralitatea chiar daca imoralitatea lor este mediatizata.Eventual isi schimba intr-o anumita masura modul de actiune.
Si atunci cetatenii vad si inteleg ca nu exista speranta si nu isi manifesta constiinta civica.
Este nevoie de metode (pro)active de utilizare a constiintei civice cetatenesti.De trezire a interesului cetateanului fata de informatiile din institutiile statului.
Eu Va rog sa intrati pe forumul site-ului http://sansapentruromania.wordpress.com si eventual, daca considerati posibil sa incercam sa colaboram in aceasta directie.
Stimate domn,
RăspundețiȘtergereProblema, adevărata problemă, este că românii s-au tot pregătit de normalitate, dar nu au avut niciodată parte de ea. Prima pregătire pentru normalitate a fost pe vremea lui Cuza, acolo au apărut primele mlădiţe ale democraţiei. Din păcate democraţia nu a funcţionat niciodată în România. Românii trăiesc astăzi privind la o găină dar numind-o girafă, şi fac asta pentru că de când sunt ei găina a purtat numele de girafă. Nimeni nu le spune că o găină este o găină şi girafa este o girafă, toată lumea taie găinile zicând că fac reformă, dar problema rămâne. Singura soluţie este să afle ceea ce este aceea o girafă pentru ca astfel să realizeze că nu este o găină.
Aici e problema noastră, a românilor, nu prea avem filosofi ataşaţi democraţiei, România are mai mulţi profesori de filosofie obişnuiţi să citeze diferite surse în loc să aibă o structură coerentă proprie. Iată că nimeni nu explică românilor ce este aceea democraţie, nimeni nu explică politicienilor cum trebuie să se comporte într-o democraţie, toată lumea se uită precum cetăţeanul la democraţia nouă spre toate aceste ţări auto-declarate "democraţii consolidate", silindu-se apot să copieze, prin mimetism, FĂRĂ SĂ ÎNŢELEAGĂ ŞI DE CE, diferite manifestări mai evidente.
Am ajuns să aud politicieni români care să argumenteze la modul... "DNA-ul merge foarte bine pentru că a fost lăudat în raportul UE". Este halucinant un astfel de lucru, dar nimeni nu sesizează, pentru că toată lumea este în transă pe principiul "este bine ceea ce spune UE că este bine".
România are nevoie de o schimbare de mentalitate pe care nimeni nu îndrăzneşte să o facă. Dacă această schimbare de mentalitate nu se va produce, atât în rândul populaţiei cât şi în rândul politicii, vom continua să fim sclavii unor puteri occidentale şi a unui stat asupritor care se foloseşte de cetăţeni precum un gamer de micii pixeli ai unui joc de strategie. Oricine a jucat un astfel de joc înţelege ce vreau să spun. Mici peoni care fac agricultură, construiesc, repară, sapă în mină... sunt cei mai dispensabili şi uşor de înlocuit.
@Bibliotecaru
RăspundețiȘtergereEu pot sa fiu de acord cu orice analiza.
Dar eu vreau sa fac ceva concret ca sa se schimbe situatia asta.(nu doar sa imi spun parerea).