miercuri, 12 ianuarie 2011

Despre o calitate a evolutiei

Eu cred ca se poate evalua stadiul evolutiei oricarui sistem si in functie de simplitatea sub care se prezinta el.
Realitatea actioneaza pana la urma asupra oricarui sistem in sensul simplificarii imaginii sistemului.Si, eu cred, si in sensul simplificarii modului de existenta al sistemului.
Planetele devin in timp tot mai sferice.
Fizica reuseste in final sa explice realitatea printr-o formula simpla (E=mc*2).Asta,zic eu ,pentru ca realitatea fizica a ajuns la simplitatea respectiva.
Treptat societatea isi impune reglementari (legi) care sa limiteze manifestarile anarhice din sistem si care in timp simplifica sistemul social.
De aceea eu nu am incredere in solutiile complicate.Eu cred ca o solutie(idee,exprimare, formula,etc) care nu este explicitata simplu nu este finalizata. Realitatea mai are de lucrat asupra ei.

Un comentariu:

  1. De fapt, în realitate, planetele se turtesc la poli din cauza rotaţiei... De aceea planetele au forma unui geoid de rotaţie...

    Problema oricărui sistem care nu este perfect este că este perfecţionat prin complicarea lui şi nu prin simplificare.

    Pentru că un sistem social nu este perfect, există nevoia legilor, a unui sistem de impunere a legilor, urmat de un sistem de control a sistemului care impune legile, urmat de un sistem care să contracareze abuzul sistemului de control a sistemului care impune respectarea legilor, apoi de un sistem care adaptează legile la evoluţia sistemului social, şi un sistem care verifică corectitudinea sistemului care modifică legile...
    Şi aşa mai departe, indefinit şi aproape infinit.

    Societatea umană a plecat de la un decalog impus prin voinţa divină (şi practic acest decalog este valabil, într-o formă sau alta, în orice cultură) şi a ajuns la un sistem aproape imposibil de urmărit de toţi indivizii din societate.

    Iată de ce, societatea în lumea animală este mult mai aproape de perfecţiune şi simplitate decât societatea în lumea umană, tocmai pentru că la animale nu există dorinţa de normare a unei soluţii optime sau perfecte.

    RăspundețiȘtergere