Despre implicare

Marii fizicieni au elaborat teoriile fizicii in urma unor experimente.Lor nu le-a fost nici rusine,nici lene nici sila sa puna mana si sa se implice in orice activitate care sa slujeasca interesului lor de a-si vedea materializate ideile.
Inginerii,arhitectii,inventatorii supervizeaza pana la detaliu mateializarea marilor lor proiecte ingineresti.
Medicii nu concep sa nu puna mana atunci cand e nevoie.Orice mare diagnostician a trecut si trece mereu prin purgatoriul practicianului.
Dar,toti acestia nu sunt intelectuali.Sau,nu sunt considerati intelectuali.Intelectul lor nu se ridica la nivelul intelectului intelectualilor.
Intelectuali sunt acei care isi pun la contributie doar intelectul.
Pentru marii intelectuali conteaza si importa doar sa emita idei,sentinte,opinii,interpretari ale fenomenelor din jurul lor.Materializarea ideilor lor sa o faca altii.Ei sunt intelectuali si nu se coboara asa jos.
Stiintele sociale si politice sunt un exemplu clar de manifestare a conceptiilor intelectualiste.
Aceste stiinte nu coboara atat de jos incat sa cuantifice conceptele cu care opereaza.
Profesionistii stiintelor sociale sunt intelectuali. Ei ne explica la infinit pe blogguri,siteuri,forumuri
care este realitatea sociala.o interpreteaza,o critica sau o lauda.
Ei scriu biblioteci intregi despre ce a fost,ce este si cum ar trebui sa fie.
Ei fac ratinguri la toate televiziunile cu comentariile si opiniile lor.
Dar nu doresc sa materializeze ei ideile lor.Ei sunt intelectuali.
Societatea romaneasca dar si societatea umana in general este in situatia ingrata in care este in principal din cauza lipsei de responsabilitate si implicare a intelectualilor.

Despre o caracteristica esentiala a realizarilor umane

Oamenii au evoluat datorita exersarii imaginatiei si creativitatii lor individuale si de grup.
Operele lor (sociale,culturale,tehnice,etc) au o viata limitata.
Una din principalele cauze a disparitiei unei creatii umane este aparitia la un moment dat a unei contradictii ireparabile intre ceea ce se pretinde a fi aceea si ceea ce ajunge sa fie.
Atunci cand apare o prapastie intre ceea ce se pretinde a fi si ceea ce este in realitate sfarsitul este iminent.
Ideal ar fi ca atunci cand se construieste si se intretine ceva sa se respecte intocmai ceea ce este prevazut in scris.
Ideal ar fi ca atunci cand se descrie (in scris sau verbal) ceva real sa se descrie exact (sa nu se minta,sa nu se ascunda adevarul,sa nu se depaseasca competentele de evaluare).
Comunismul a murit pentru ca exista o prapastie intre ceea ce pretindea ca este si ceea ce era.
O realizare tehnica care nu respecta proiectul are viata scurta si devine periculoasa.
O teorie bazata pe date false produce victime.

Despre o calitate a evolutiei

Eu cred ca se poate evalua stadiul evolutiei oricarui sistem si in functie de simplitatea sub care se prezinta el.
Realitatea actioneaza pana la urma asupra oricarui sistem in sensul simplificarii imaginii sistemului.Si, eu cred, si in sensul simplificarii modului de existenta al sistemului.
Planetele devin in timp tot mai sferice.
Fizica reuseste in final sa explice realitatea printr-o formula simpla (E=mc*2).Asta,zic eu ,pentru ca realitatea fizica a ajuns la simplitatea respectiva.
Treptat societatea isi impune reglementari (legi) care sa limiteze manifestarile anarhice din sistem si care in timp simplifica sistemul social.
De aceea eu nu am incredere in solutiile complicate.Eu cred ca o solutie(idee,exprimare, formula,etc) care nu este explicitata simplu nu este finalizata. Realitatea mai are de lucrat asupra ei.

Despre adevar si despre minciuni

Eu cred ca in legatura cu orice se poate face la un moment dat o singura afirmatie care sa fie in mod absolut adevarata si se pot face o infinitate de afirmatii care sa fie neadevarate(mincinoase).
Minciunile sunt de doua feluri:
-afirmatii neadevarate
-minciuni prin omisiune(ascunderea adevarului)
Amandoua sunt la fel de imorale si la fel de contraproductive.
Eu cred ca intotdeauna este mai bine sa spui adevarul decat sa mintesti (decat sa spui o minciuna sau decat sa ascunzi adevarul).
Eu cred ca este condamnabila minciuna nu neaparat (si nu in primul rand) pentru ca este imoral sa mintesti ci pentru ca pana la urma nu iti este de folos.Ai mai mult de castigat daca spui adevarul decat daca il ascunzi sau daca mintesti.